Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ.

EXECUȚIE

EXECÚȚIE , execuții , s . f . 1. Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte . 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe , la atribuirea copiilor în caz de divorț etc . [ Pr . : eg -

 

ABJUDECA

... ABJUDECÁ , abjúdec , vb . I . Tranz . A anula , a suspenda ( un titlu , un drept etc . ) printr - o hotărâre

 

ACHITA

... ACHITÁ , achít , vb . I . 1. Tranz . A declara printr - o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) plăti , a ( - si ) îndeplini o obligație ...

 

ACHITAT

... ACHITÁT , - Ă , achitați , - te , adj . 1. Care a fost declarat nevinovat prin hotărâre

 

ADJUDECA

... ADJUDECÁ , adjúdec , vb . I . Tranz . A atribui ( prin hotărâre

 

CASA

... CASÁ , casez , vb . I . Tranz . 1. A anula ( în întregime sau parțial ) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului . 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc ...

 

CASABIL

... CASÁBIL , - Ă , casabili , - e , adj . 1. Casant . 2. ( Despre o hotărâre

 

CONFISCA

CONFISCÁ , confisc , vb . I . Tranz . A lua de la cineva un bun , fără despăgubire , pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei

 

CONTESTAȚIE

CONTESTÁȚIE , contestații , s . f . Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri ( judecătorești ) sau prin care se cere anularea ei ; ( concr . ) act întocmit în acest

 

DISPOZITIV

DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții

 

FORMĂ

FÓRMĂ , forme , s . f . 1. ( Fil . : În corelație cu conținut ) Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut , modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces . 2. Înfățișare , aspect ( extern ) , contur , siluetă . 3. ( Geogr . : în sintagma ) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului , rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi . 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice . 5. Fel , chip , mod . 6. Mod de organizare , de conducere politică , socială etc . 7. Dispoziție de procedură ( care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești ) . 8. ( Lingv . ) Complex de sunete prin care se exprimă un sens ; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o funcție gramaticală . 9. Vas , tipar , model care servește pentru a da unor materiale o anumită înfățișare , un anumit aspect

 

   Următoarele >>>